Repetare fără repetare
Cum să dezvoltăm competențele individuale în cel mai eficient mod?
Un element foarte important în planificarea antrenamentelor este conceptul numit repetition without repetition, sau repetare fără repetare în traducere din limba engleză. În 1967, unul dintre pionierii din lumea învățării motorii, Nikolai Bernstein, a publicat o carte numită The Co-ordination and Regulation of Movements (Coordonarea și Reglarea Mișcărilor). În cartea sa, el a teoretizat câteva lucruri esențiale, inclusiv conceptul repetare fără repetare. Bernstein a susținut că pentru a dezvolta competențele individuale în cel mai eficient mod, activitățile planificate de antrenori nu trebuie să implice repetarea unei singure soluții la o anumită problemă, ci rezolvarea acelei probleme utilizând diferite mijloace și metode. În limbaj fotbalistic, vrem ca jucătorii noștri să fie nevoiți să rezolve continuu probleme (situații de joc), așa cum fac într-un meci. Dacă ne uităm la acest concept dintr-o perspectivă logică, ceea ce permite conceptul de repetare fără repetare în timpul antrenamentului este procesul continuu de familiarizare al jucătorului cu un mediu similar celui din meci.
Să analizăm conceptul repetare fără repetare într-o situație de antrenament. În acest exemplu, avem un joc care se desfășoară într-un pătrat de 10 x 10 metri, cu patru porți făcute din conuri amplasate în mijlocul fiecărei laturi. În interiorul pătratului, atacantul (albastru) primește o pasă de la antrenor (sau un alt jucător situat în afara zonei principale). Unul dintre apărători (galben) se poziționează de asemenea în interior pentru a pune presiune pe atacant, iar ceilalți doi apărători (verde și roșu) din exteriorul zonei în care se desfășoară activitatea sunt restricționați să pătrundă în zona principală, dar rolul lor este să blocheze cele 4 porți prin simpla poziționare în interiorul lor. Pentru a se deplasa de la o poartă la alta, apărătorii sunt obligați să se deplaseze prin exterior ocolind jaloanele care delimitează zona principală.
Scopul acestei activități este de a oferi atacantului oportunitatea de a găsi soluții la o situație realistică care deseori apare într-un meci, în acest exemplu, primirea mingii într-o zonă cu spațiu limitat, depășirea adversarului, și accelerarea într-un spațiu liber cu mingea la picior. Pentru a primi un punct, atacantul trebuie să se elibereze de marcajul apărătorului din interior, să primească mingea, și să accelereze cu ea la picior spre una dintre cele două porți pe care cei doi apărători din exterior nu le pot acoperi. Atacantul primește un punct numai dacă are mingea sub control în momentul pătrunderii prin una din porți. Rolurile se inversează în cazul în care unul dintre apărători interceptează mingea de la atacant. Obiectivul principal al antrenorului în această activitate este de a expune atacantul la rezolvarea unor probleme fără să îi ofere o soluție, doar să-l ghideze. Felul în care este proiectată această activitate îl forțează pe atacant să se orienteze în spațiul de joc într-un mod care îi permite să se elibereze de marcaj, și să primească mingea. Alte abilități pe care atacantul le poate dezvolta în acest joc sunt prima atingere în condiții de adversitate, controlul mingii, schimbarea de direcție, accelerări/decelerări, inteligență în joc, luarea de decizii, și multe altele. În același timp, jocul în sine poate să îmbunătățească competențe importante și celor trei apărători, de exemplu: comunicare/organizare, viteză de reacție/deplasare, determinare, poziționare, sau duel 1v1 defensiv.
Mai mult, în acest tip de activitate, momentele principale ale jocului de fotbal (posesia mingii, pierderea mingii, adversarul are mingea, câștigarea mingii) apar în mod natural și aleatoriu exact cum se întâmplă într-un meci.
Întrebări pentru jucători:
Cum trebuie să te poziționezi pentru a primi mingea într-o situație avantajoasă?
De ce sunt importante schimbările de direcție atunci când încerci să te eliberezi de marcajul fundașului?
De ce trebuie să te informezi înainte de a primi mingea?
De câte atingeri ai nevoie pentru a controla balonul, depăși adversarul, și pentru a înscrie un punct?
Ceea ce avem aici este o activitate care încurajează rezolvarea de probleme, și care nu are aceeași soluție, și nu există instrucțiuni specifice date de antrenor în ceea ce privește rezolvarea acestora. Repetarea fără repetare apare deoarece această activitate nu constă în repetarea aceleiași soluții, ci mai degrabă în repetarea unei probleme (situații de joc) care trebuie rezolvată diferit în funcție de acțiunile jucătorilor, exact cum se întâmplă într-un meci. Repetarea fără repetare este un concept cheie care ar trebui să ghideze planificarea tuturor activităților de antrenament pentru copii și juniori. Întrebarea de bază pe care trebuie să o adresăm în timpul planificării activităților de antrenament este:
Oferă această activitate repetarea unei probleme (situații de joc) fără a repeta aceeași soluție, dar mai ales, îi permite jucătorului să caute și să găsească (ghidat de către antrenor) soluții efective care pot fi aplicate cu succes într-un mediu competitiv?
